Când spui Panciu, te gândești automat la vin și la podgorii. Pentru Ionică Serea, însă, Panciu înseamnă fotbal. Scos pe ușa din dos a arbitrajului astă-primăvară, după semifinala de Cupă dintre FC Vaslui și CFR Cluj, când a fost acuzat că nu le-a dat două penalty-uri moldovenilor, Ionică s-a dedicat echipei locale și încearcă să șteargă cu buretele perioada petrecută în arbitraj. Serea nu vrea să vorbească despre ce a fost. „Gata, am uitat! Nu am niciun regret vizavi de ce s-a întâmplat. E un capitol șters din viața mea”, spune fostul arbitru atunci când reporterul încearcă să-i răscolească trecutul. „M-au mai căutat și alții, de la ziare, de la televiziuni, dar nu mai vreau să discut despre trecut”. Se lasă, totuși, într-un târziu, „dar după meci. Acum trebuie să pregătesc jocul ăsta”.
A luat echipa din divizia D
Jocul ăsta este cu Ceahlăul II și se dispută la Panciu, în cadrul etapei a opta din Seria I a Ligii a III-a. Arena este una cochetă, cu vreo mie de locuri pe scaune, totul în culori alb și roșu. Nici gazonul nu e rău, există și o instalație de nocturnă cam empirică, dar la „C” merge. „Poate din primăvară să-i dăm drumul. Să vedem…”, afirmă fostul arbitru, care adaugă că „echipa asta am luat-o în urmă cu doi ani, din județ. Am promovat rapid, acum suntem în prima jumătate, iar dacă aș avea ceva bani, aproape sigur aș promova în Liga a II-a”. „Dacă știa când să dea «galben», nu era la «C»!”
În tribune, vreo sută de spectatori. Între care lumea bună a urbei. Ca în orășelele de provincie. Adică președintele Judecătoriei din localitate (care este și președintele clubului), șeful Poliției, oameni de la Primărie. „Ai lui Serea”, jucătorii adică, nu se mișcă rău, dar pe margine Ionică se agită non-stop. Are ce are cu unul, Bâră: „Dă drumul la minge, că vii lângă mine, pe bancă!” sau „Bâră, ieși, bă, odată la pas!” (apoi, către bancă: „Nu înțelege, bă, deloc, ăsta, e bătut în cap!”). De fapt, pentru fiecare are câte un sfat sau un reproș. După ce îl schimbă pe unul dintre fundașii centrali, îl ia la rost: „Ce ți‑am zis eu ție, mă? Să iei adâncime, nu să joci în linie că dacă știai să joci în linie erai în locul lui Chivu, la Inter!”. Despre arbitraj, mai nimic, deși centralul mai și greșește. Doar când secundul său îi strigă arbitrului să-i dea „galben” unui jucător de la adversari, se întoarce către el și îi spune: „Lasă-l, mă, că dacă știa când să dea «galben», nu era la «C»!”. La final e 3-1 pentru Panciu, iar chipul lui Serea este tot un zâmbet. „Fotbal am făcut de când mă știu, fotbal o să fac până o să mor. De pe teren nu poate să mă dea afară nicio comisie din lume!”.
„Porumboiu conduce arbitrajul!”
Nu-mi lipsește deloc arbitrajul. M-au dat afară? Nici o problemă! Poate că mi-au făcut un bine, că am scăpat de stres, de presiuni, de mizerie! Nu m-am născut arbitru, nu trăiam din banii din arbitraj”, își începe Serea confesiunea. Legat de meciul în urma căruia a fost scos din arbitraj, Vaslui – CFR, Ionică spune: „Nu știu dacă a fost mâna lui Porumboiu sau a altcuiva. Nici nu mai contează cine a fost”, după care începe atacul: „Porumboiu a strigat în gura mare după acel meci, dar a uitat când venea la mine, la Focșani, să mă roage să-l ajut! Zicea că știe el că am luat eu șpagă, dar să dovedească! E ușor să spui că a luat ăla șpagă, să arunci cu noroi, dar dovedește! În viața mea n-am luat un leu de la nimeni, mă jur! Iar când am fost judecat la Comisie după Vaslui – CFR, în comisia aia era și Dan Petrescu, cel care a fost observator la meciul respectiv! Păi, ce șanse să am eu? Oricum, Porumboiu conduce, din umbră, arbitrajul românesc”.
Atac la foștii mari arbitri
A urmat la rând Ion Crăciunescu: „Acum spune că eram un arbitru talentat, dar el a fost primul care mi-a dat în cap. M-a retras de pe lista FIFA, după care m-a trimis la «C». Ce să spun, mare serviciu mi-a făcut că m-a adus apoi iar la «A»! Răul cel mare mi-l făcuse. Mai lăsați-mă cu foștii noștri mari arbitri! Știm toți ce făceau și ei, dar pe ei nu-i judeca nimeni așa! Ei, în loc să ne apere pe noi, când greșeam, erau de partea conducătorilor”. Serea spune că acum nu s-ar mai întoarce în arbitraj nici dacă ar fi rugat! „Pentru ce? Ca să-mi stric iar liniștea, viața? Acum am și eu timp să ies cu soția, am timp mai mult pentru copii. Știți cum e acolo, sus, când ajungi? Bate vântul din toate direcțiile, de la nord, sud, vest și est, iar dacă n-ai un scut, să te apere, te zboară imediat! Eu ce scut să am, că mama a fost casnică, iar tata electrician? Am ajuns sus pe puterile mele, nu m-a ajutat nimeni. Eu n-am avut tată fost arbitru! Cum credeți că eram judecat la Comisii în comparație cu alții, al căror tată era acolo? Pentru ce să mă mai întorc în arbitraj? Nici măcar atmosfera nu mai este cea de odinioară. S-a stricat și s-au stricat prietenii de pe vremea când era Crăciunescu șef, că avea câte un spion în fiecare brigadă! Mă trezeam cu telefon de la el după meciuri și îmi spunea tot ce făcusem! Păi, de unde să știe, dacă n-avea un om în brigada de la meci?”.
Ești corect sau te îndoi, tot acolo ajungi!
Cât de corupt sau de corect a fost Serea? E o întrebare grea, la care cel mai bun răspuns poate fi cel formulat de un alt fost arbitru, care n-a dorit însă să-i fie declinată identitatea: „Cei care n-au pe nimeni în spate, cum a fost Serea, este aproape imposibil să reziste pe puterile lor. Iar când ești gata să cazi, vine un telefon, neapărat de la un club potent, în care ți se comunică faptul că, dacă îi ajuți, te scapă ei. Atunci ai de ales, mergi drept și cu Dumnezeu înainte sau te îndoi. Problema e că, și dacă te îndoi, mai devreme sau mai târziu tot cazi, pentru că ajungi în mijlocul unor conflicte de interese. Din păcate, ăsta e arbitrajul românesc!”.¢
Declinul lui Serea a început de la Dinamo – FC Național
Meciul care a marcat începutul căderii pentru Serea a fost returul semifinalei de Cupă dintre Dinamo și FC Național, scor 4-0, din primăvara anului 2005. El le-a dat atunci trei cartonașe roșii oaspeților și două penalty-uri gazdelor, arbitrajul respectiv fiind considerat a fi unul pe față cu Dinamo. Fostul arbitru dezvăluie acum că „un «roșu» și un penalty le-am dat pe semnalizările asistentului Cojocaru, dar Crăciunescu, șef la CCA pe atunci, mi-a reproșat că am ascultat de asistent. Asta după ce, la toate ședințele de până atunci ale comisiei, ne spunea să avem încredere unul în altul, să ne ajutăm! După meciul acela, s-a schimbat din nou regulamentul, în sensul că asistenții să nu se mai bage. Crăciunescu m-a scos atunci de pe lista FIFA, a fost prima mare lovitură pe care am primit-o și primul semn că sunt fiul ploii, pentru că n-aveam pe nimeni care să mă susțină”.
L-a exasperat pe un polițist albanez
Ca arbitru, Serea era simpatizat de colegi datorită firii sale vesele și a glumelor pe care le făcea. A rămas de poveste întâmplarea de la Tirana, unde se afla, ca rezervă a lui Marian Salomir, la un meci internațional. Povestește Dan Lăzărescu, asistent la acel joc: „Am fost cazați la un hotel de cinci stele, super, dar care se afla într-o intersecție. Ori, cum în Tirana nu sunt semafoare, în intersecția respectivă stătea un polițist care fluiera non-stop, dirijând traficul. Ghinionul lui Serea a fost că dintre noi doar el a primit cameră pe partea aia, astfel că i-a fost imposibil să doarmă înaintea meciului, la prânz. Nervos, a ieșit pe balcon cu fluierul lui de arbitru, s-a ascuns într-un colț și a început să fluiere peste polițist. Nimeni nu mai știa ce se întâmplă, puțin a lipsit să nu se ciocnească ăia. Toată lumea se uita în sus, cine fluieră? După vreo 10 minute a intrat înapoi în cameră, dar măcar se răcorise!”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER